De ce atunci cand iubim o persoana din tot sufletul nostru si cu toata fiinta noastra suntem atat de slabi?De ce noi incercam sa le punem lumea la picioare si ei refuza intorcandu-ne spatele fara macar cu o farama de indulgenta?De ce in ciuda greselilor lor noi incercam sa-i iertam?Oare nu se gandesc ca intr-o zi nu vom mai gandii cu inima?Oare nu-si dau seama de ceea ce au langa ei?De ce prefera sa dea cu piciorul unei persoane care-i iubesc?De ce prefera mereu sa franga inimi?Oare realizeaza macar cate obstacole suntem in stare sa trecem numai pentru a putea fi macar o clipa cu ei?Cred ca nu!
Atunci cand realizeaza greselile pe care le fac vin cu durere'n suflet si cer iertare,dar inima care la un momentdat batea doar pentru ei numai exista.Au reusit sa o faca bucati,au reusit sa transforme totul in ura si neincredere!
Cum poti venii la o persoana,careia i-ai facut rau,sa-i ceri iertare si impacare?Chiar atat de mare sa fie nepasarea unora?Chiar credeti ca suntem asa usor impresionabili?! Gresit!Ceea ce-ati lasat voi in urma numai exista!A-ti transormat o persoana calda intr-una rece,a-ti reusit sa transformati angelicul in demonic si tot asa.Ne-ati adus la stadiul de stana de piatra!Iar acum veniti sa adunati la ceea ce-ati dat cu piciorul!
Ce rost mai are sa aduni resturi?!Oricum niciodata nu va mai forma un intreg!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu