Viata e o curva!

Uneori,de fapt mereu viata e o curva!Unora le da banii pe altii ii seaca de bani...Hm...Ciudata comparatie!In fine...Sunt una dintre persoanele pe care curva asta nenorocita au stors-o rau de tot de bani...Si la un moment dat te trezesti singur,fara bani si secat de puteri,fara a te putea ridica.Observi ca dintre toti pe care ii aveai in jurul tau numai ai pe nimeni,sau mai ai una,doua persoane...si alea cine stie cat o sa le mai ai.Si ajungi sa o iei pe drumuri pe care nici nu te gandeai ca o sa le apuci vreodata.Si din cloaca in care te-a lasat curva asta nenorocita numita curva,vezi ca numai poti scapa.Devine un cerc vicios din care incerci sa scapi si nu poti,iar cei care te-ar fi putut ajuta numai sunt de mult langa tine,iar cei care au ramas langa tine nu se risca sa te ajute,ca na...au si ei curva lor care ii fute mai mult sau mai putin.Uneori cand ma uit in jurul meu imi doresc sa ii am pe ei aproape,singurele persoane pe care le iubesc si mi-au fost vreodata aproape...Dar sunt de mult plecati in alte parti pe harti si...LA DRACU!;crezi ca poti singur...dar nu prea e asa...Deci in concluzie viata e o curva care ti-o trage grav!:)

Every sunshine is a new start.

Sa recapitulam....S-a terminat!Definitiv!Ok...nu-i nimic,ne ridicam de jos ne scuturam de praf si mergem mai departe.Vorba aia ce nu ne omoara ne face mai puterinici.De data asta a fost altfel...fara isterii fara lacrimi,doar cateva regrete si nervi pe situtia in sine...In fine sa trecem peste faza cu relatia terminata si restul lucrilor triste.
Acum este perioada aceea de libertate deplina,de "depravare totala".Perioada in care fiecare compliment primit de la un baiat iti face pielea sa se zbarleasca.Entuziasmul este foarte mare,flirtul este in floare.Emotia cand primesti un mesaj de la un tip cu care tocmai ai flirtat cu o zi inainte.Entuziasmul dinaintea unei intalniri...
Majoritatea dintre noi ne speriem de finalul unei relatii,mdaa ok...dar totusi niciodata nu pierzi nimic...totul se poate recupera la un momentdat.Iar cu timpul iti dai seama ca iubirea s-a transformat in obisnuinta,iar obisnuinta e mai a dracu decat iubirea.
Asa ca...o noua zi,un nou inceput!

All I've got

Tot ce am acum sunt doar niste fotografii vechi.Fotografi in care-mi vad zambetul si-mi amintesc cat de frumos era o data.Hm...eram copii,eram inocenti,era cu totul altceva.Acum parca nu am mai fi noi,pe zi ce trece suntem parca din ce in ce mai mult doi straini,doua persoane care nu stiu nimic una despre cealalta.Am trecut prin atatea,tradari si minciuni,la dracu,trebuia sa fim altfel mai apropiati,dar nu!Pe zi ce trece ne indepartam mai mult unul de altul.Ne-am maturizat,privim altfel toata chestia asta numita "relatie".Parca totul a devenit obisnuinta,parca numai este iubire,patima,dragoste.Totul se transforma usor usor in cuburi reci de gheatza,in care se coserva amintiri frumoase,amintiri dureroase,tradari,minciuni si multe adevaruri dureroase.Si cu toate avem puterea sa spunem "Te iubesc",avem puterea sa continuam,dar pana cand?Sti...cineva mi-a spus mai de mult "Nimic nu tine o vesnicie,bucurate de ce ai acum,dupa ar putea fi prea tarziu!".Bun sfat,cu toate ca la momentul respectiv l-am ignorat...Iar acum ma gandesc pe zi ce trece tot mai mult...Nimic nu dureaza la infinit....restul stiti si singuri....

Sfat: Alege depravarea,asta e calea!

As vrea sa incep acest post putin timid.E genul de post plin de invataturi si sfaturi ce folosesc in viata.
Cu ce as putea sa incep?Hmm,pai o data de mult...mai acum vre'un an,m-am impreitenit cu o colega de clasa pe care la inceput nu o suportam,dar cu timpul ajungand sa o cunosc am realizat ca suntem exact pe aceasi lungime de unda.Suna tipic unui film american cu adolescenti,nu?Stati linistiti ca va suna din ce in ce mai siropos.Intr-un an de zile am trecut prin mai multe,decat trec altii in 10 ani.Mi-a fost aproape,i-am fost aproape,ne-am ajutat reciproc.Cu timpul am evoluat amandoua,din fetele "stangace",sentimentale si putin timide am devenit genul de fete care nu se lasa doborate,gen scorpii.Cam siropoasa povestea noastra,nu?Dar nu e chiar asa de siropoasa!
Suntem genul de fete de la care poti invata usor lectii bune despre viata.Noi functionam dupa deviza "Alege depravarea,asta e calea!",pentru cei care nu inteleg,sa va explic putin cum sta cu "depravarea",depravarea consta in felul nostru de a lua viata in p**a,ca sa nu ne ia ea in gluma ,de a trata oamenii din jurul nostru care sunt falsi,de a trata curvele si javrele.
Suntem genul de fete care preferam sa spunem lucrurile in fata,nu suntem prefacute,uram falsitatea,curvele si scabele.Adoram sa exploram,si prin asta ma refer la tot ce se poate testa in viata asta.O ardem mereu pe genul relax,pentru nu exista munte pe care sa nu-l fi urcat pana acum,cu toate ca avem rau de inaltime,dar intelegeti ce vreau sa spun.Nu astepta sa ajungi ca majoritatea celor din jurul tau caci tot ce-i frumos in viata trece dintr-un foc,ca sa o zic pe fata timpul nu sta in loc si risti sa pierzi cei mai frumosi ani din viata,nu te lasa purat de val in speranta ca te va duce la mal.

Feelings...!

Mi s-a intamplat iar...iar m-am aruncat in relatia asta cu capul inainte,iar imi e greu sa ma despart de el...Si o secunda pe care o petrec fara el imi taie rasuflarea...Stiu ca nu e bine,stiu ca mi-am promis ca nu o sa fie asa,stiu ca o sa sufar iar al dracului de rau,dar mi-e practic imposibil sa nu-l iubesc atat de mult,mi-e imposibil sa stau fara el,fara sa-i vorbesc.M-am inmuiat...numai am puterea sa ma joc cu el cum o faceam alte dati...E singurul care a reusit sa ma faca sa iubesc cu toata fiinta mea,sa urasc din tot sufletul,e singurul care m-a invatat sa iert...e singurul care a contat si conteaza pentru mine.
Sunt multe lucruri pentru care nu ar fi trebuit sa-l iert,sunt lucruri care au lasat urme adanci,rani care cu timpul sper sa se vindece.Si poate sunt eu prea copil spunand ca il iubesc atat de mult,sau poate nu sunt...Poate am fost lasa ca nu am putut pune punct atunci cand trebuia,poate am fost curajoasa...Sunt lucruri de care cu timpul ma voi convinge incetul cu incetul.
Acum tot ceea ce conteaza pentru mine sunt clipele petrecute impreuna cu el,clipe ce parca trec foarte repede....
Acestea sunt lucruri pe care nu as vrea sa le afli,dar trebuia sa ti le spun cumva,nu?

De ce ne inseala?

Mi s-a pus azi o intrebare care m-a lasat putin perplexa,pe moment nu am stiut ce sa raspund.Intrebarea suna cam asa "Bai tu sti de ce ne inseala baietii?"...Hmm in prima faza am devenit serioasa,dupa am ras putin nestiind ce sa raspund,in final am gasit un raspus stupid gen " pentru ca toti barbatii sunt nenerociti" sau "de nesimtiti",dar nu e asa.Punand aceasi intrebare mai multor fete care au fost inselate mi-au raspuns "pentru ca vor sa experimenteze lucruri noi","pentru ca nu le oferim noi ceea ce doresc", hmm raspunsuri destul de bune.Dar daca te-a inselat o data cu siguranata o va face si a doua oara, si nu sunt destul de sigura daca motivele sunt aceleasi...Prima oara e vina lor,dar a doua oara este vina noastra,deoarece le permitem sa ne insele,le permitem sa ne calce in picioare sentimentele si increderea.De ce de fiecare data cand un barbat este prins ca inseala gaseste scuze penibile,de ce nu e barbat in adevaratul sens al cuvantului pana la capat,sa spuna motivul pentru care a facut-o si nu sa se ascunda dupa deget ca si un copil prins ca se uita pe gaura cheii cand facea mama baie.
Barbatii inseala la orice pas,cu gandul,cu privirea,cu trupul.Dar oare de ce?Din cauza femeii de langa el?Din cauza mintii lui bolnave?Din cauza ca se crede prea bun pentru a-i ajunge o singura femeie?Intrebari fara raspuns.
Barbatii ajung sa insele deoarece nu au niciun respect fata de femeia pe care o au langa ei,pentru ei suntem doar niste accesorii cu care se lauda!

Fucking stupid adventure!

Mda stiu n-am mai scris de mult,dar am motive serioase,LENEA.In fine lasand la o parte lenea si motivele stupide pe care le voi invoca.
Se face ca azi mi s-a intamplat ceva foarte funny,dar tot o data ciudat.Si asa incepe mica mea povestioara.Azi mai pe seara am plecat afara sa ma intalnesc cu cativa prieteni si cum mergeam eu asa pe strada foarte distrata din cauza telefonului,am traversat strada neobservand ca pe partea cealalta erau cativa caini.Am traversat foarte "atenta" strada si cand am trecut pe partea cealalta,ma trezesc tipand,de durere sau din cauza sperieturii nu stiu ca nu prea mi-am dat seama.Ce credeti?Unul dintre cainii de care am mentionat putin mai sus s-a gandit ca ar fi interesant daca m-ar musca de fund.Cand mi-am intors capul si am vazut cat de vsesl isi vantura coada cainele care m-a muscat imi venea sa tip iar de furie,dar ceva m-a oprit...cred ca au fost rasetele oamenilor ce treceau pe langa mine.Dupa intamplarea de azi am ramas cu un gust amar si am inceput sa urasc cainii.Ce o fi avut cu fundul meu nici acum nu-mi pot da seama...

Teama de a crede!

Stiti senzatia aia de a vrea ceva,dar sa-ti fie frica de lucrurul ala?In ultimul timp mi se intampla des.Imi doresc sa cred iar in vorbele celui care a reusit sa-mi faca inima bucati,dar ma cuprinde teama.Sunt momente in care cred in vorbele lui si sunt momente in care nici macar un simplu "Ce faci?" nu-mi inspira incredere.Si e teama asta in sufletul meu,teama ce nu ma lasa sa fiu pe deplin fericita,sau poate nu am de ce sa fiu inca fericita.In gandul meu va fi mereu acea imagine unde el o imbratisa pe ea...Imaginea acea a fost inceputul momentelor de cosmar,inceputul noptilor nedormite,inceputul unei temeri de a avea din nou incredere intr-o persoana.Si vreau sa-mi sterg din minte acea imagine si aceasta teama,dar ceva nu ma lasa!Si vreau sa cred din nou,si vreau sa pot ierta tot,sa pot sa sterg cu buretele,sa fac sa fie totul ca la inceput,dar teama de a crede iar in el si in vorbele lui e mare...Vointa mea este invinsa de resentimente,amintiri si temeri.

Sadisim si rutina.

Incep sa constat ca sunt foarte sadica,asta imi spune de ceva timp G. si eu ca deobicei cum nu ascult de nimeni, tot ce ma taie capul fac.Si incetul cu incetul constat ca sunt genul de persoana careia ii place sa se raneasca singura.Incep sa cred ca incepe sa-mi placa sa fiu trista,sa fiu ranita.Poate a devenit obisnuinta,o stare naturala.Cred ca rutina asta nenorocita ma schimba pe zi ce trece si a dracului sa fiu daca stiu in ce sens ma schimba;o fi in bine sau in rau?Habar nu am.So...
Sper ca vara asta imi voi schimba rutina aceasta,sper la o alta rutina,una mai buna in care fericirea mea sa fie pe primul plan,o rutina in care tristetea si suferinta sa nu existe.Oare cer prea mult?
XoXo.

Normalitate....

E 3:28 si gandul asta ma chinuie,imi ia somnul si linistea.Nodul il am in gat si lacrimile vor sa iasa,dar NU,numai prea multe lacrimi varsate degeaba,prea multe vorbe spuse in vant...Se spune ca noaptea e cel mai bun sfatuitor,dar cu mine n-a fost.Sau n-am vrut eu sa ascult.Lacrimile parca vor sa cada,precum picaturile de ploaie de afara,dar nu va dura decat pana spre dimineata cand soarele rasare si totul revine parca la normal...Dar si normalitatea asta cat este de normala?Cat e de normal sa iubesti o persoana care nu e langa tine?Cat e de normal sa te prefaci ca totul e frumos?Cat e de normal sa te amagesti singur?Cat e de normal sa te prefaci ca mai rezisti?Cat e de normal sa te faci ca ai uitat tot?Cat e de normal sa ierti de atatea ori?Cat e de normal sa traiesti din amintiri? Oricat de normal as vrea sa para toate astea,nu sunt...Si asta ma raneste...Si am vrut sa spun de atatea ori "GATA!",dar inima nu ma lasa.De fiecare data cand vreau sa spun "GATA!" imi vine in minte el,felul in care imi spunea "Cand plec cu cine o sa mai stau asa?" si totul se reduce iar la ce a fost,nu la ceea ce este...
P.S: Ceea ce inima nu intelege azi,va intelege maine...

Eu urasc...!

Eu urasc...!De ce urasc?Sincer nu cred ca-mi pot raspunde la intrebare...Nu stiu raspunsul la intrebare,dar totusi stiu ce urasc.Eu urasc:faptul ca nu-l pot scoate din minte,din inima;faptul ca am permis de atatea ori sa ma minta;pentru ca inca imi tremura vocea cand il aud;pentru inca simt un fior cand ii vorbesc;pentru ca am permis sa-mi umple sufletul cu vorbe goale;pentru ca nu a avut curajul de a infrunta realitatea;pentru ca a permis sa cad jos de atatea ori;pentru ca m-a facut sa am incredere in el atat de mult;pentru ca oricat de mult m-ar ranii tot pe el il iubesc;ca oricare altul nu ma face sa-l uit;ca eu numai sunt eu,am uitat complet de cine eram si cum eram;faptul ca usor usor devin de piatra cu cei din jur;faptul ca ii ranesc pe cei din jurul meu doar de dragul de a ma izola si de frica de a numai fi ranita de nimeni;faptul ca mi-a luat zambetul,ca mi-a luat lacrimile;faptul ca orice s-ar intampla tot el va fi mereu in mintea si inima mea!
Urasc,dar si iubesc si asta doare cel mai tare!

No more!Enough!

De atatea ori te simtit ranita de persoana pe care o iubesti,de atatea ori ai puterea sa ierti.Dar pana cand?Vine o zi in care te saturi si pui punct cu toate ca se rupe inima in tine.Si te gandesti daca e bine sa dai cu piciorul unei relatii de lunga durata sau daca este rau?Te simti inselata,ranita,la pamant,dar cu toate astea de fiecare data cand ai fost intr-una dintre aceste situatii ai avut puterea de a te ridica de jos si de fiecara data te ridicai mai sus,dar tot de atatea ori reusea sa-ti ia avantul.Te trezeai dimineata cu gandul "azi o sa-i demonstrez cat de mult greseste,azi o sa se termine!",dar de fiecare data te indulcea,te aburea cu vorbe goale jurandu-ti ca te iubeste ca esti singura fata din viata lui.Si nu era asa,pe langa tine erau o multime de fete ce roiau in jurul lui.Si de fiecare data aflii de o noua "ea" si tot de atatea ori iti jura ca s-a terminat ca numai pe tine te iubeste si iar il ierti,il ierti dar ai inima bucati.Iti propui sa lasi din nou de la tine.Si in sfarsit vine ziua in care te saturi de tot si ura devine mai puternica decat iubirea.Si ai puterea de a pune punct,dupa ce de atatea ori in trecut ai transformat acel punct care parea a fi definitiv in puncte de suspensie.Si inauntrul tau ai un amalgam de sentimente:ura,iubire,indignare.Iti trec prin minte imagini cu voi doi si era frumos la un momentdat erati voi doi si era bine si frumos,dar acea imagine este imediat umbrita de una in care va certati.Si in final te hotarasti ca defapt te iubesti mai mult pe tine decat pe el.Iei totul de la zero,devii o alta persoana, mai dura,mai puternica si iti propui ca totul sa fie in favoarea ta de acum incolo!
Pentru cineva special!
P.S Mereu alaturi,cu tine voi trece peste tot ce e mai greu!Te iubesc!

Iluzii...

E frumos sa te indragostesti,sa devi jumatatea cuiva,jumatatea unei persoane care cu timpul devine totul pentru tine.E frumos fiecare inceput intr-o relatie,e frumos sa simti nevoia de cel iubit in fiecare secunda,e frumos sa ai nevoie de atingerea lui in fiecare minut,e frumos sa simti nevoia de a-l saruta in fiecare secunda.Si promisiunile pe care vi le faceti la inceput:"promit ca nu o sa te dezamagesc niciodata","jur ca nu o sa te fac sa suferi".Promisiuni pe care niciodata nu o sa le respecte.Promisiuni,cuvinte goale,vorbe fara sens...Si tu il consideri altfel,doar pentru ca esti indragostita,dar cu timpul afli ca tot ceea ce credeai tu ca este adevarat defapt e doar o minciuna.Si cu toate ca el te dezamageste,reusesti sa-i mai acorzi o sansa.Dar oare e bine?Daca te-a dezamagit o data crezi ca a doua oara nu o va mai face?Si o face,te dezamageste iar...si iar suferi,dar numai ai puterea de a ierta...si totusi el gaseste modalitatea de a arunca vina intru totul pe tine,spunand ca "el te iubeste dar nu te mai poate ierta pentru ce i-ai facut",cu toate ca poate tu nu ai gresit cu nimic.Si te jigneste doar prin simplul lui fel de a fi.Iar tu iubindu-l in continuare iti doresti ca el sa nu fi gresit,sa fi fost doar un cosmar din care sa te trezesti,dar nu este...si iti doresti sa fie totul ca la inceput,chiar daca nu o sa mai fie niciodata...

Love story!

Nu e povestea mea...E a ei...a unei fete ce s-a indragostit de un "baiat de cartier",un baiat pentru care baietii contau mai mult decat ea.Un baiat care a dat dragostea ei pentru simplul fapt ca baietii il luau in ras.
Se cunosteau de mici,erau vecini,familiile prietene intre ele.Ea s-a mutat din tara,dar dupa un timp l-a vazut si s-a simtit atrasa de el.Fiind ea cea cu intiativa a indraznit sa faca rost de numarul lui de telefon.Au vorbit o perioada la telefon intelegandu-se bine.Pe 5 iulie s-au intalnit pentru prima oara dupa mult timp.Reactia ei a fost una destul de neasteptata “Bai da-ma dracu,hai sa mergem ca nu am ce discuta cu Johny Bravo asta!”.Si totusi nu a plecat, a stat de vorba cu el, acele 10-15 minute i-au schimbat parerea.Seara cand era aproape de casa l-a sunat.S-au intalnit,dupa o tura de cartier,l-a luat de mana fiindu-i frica,cartierul fiind unul destul de periculos.Si totusi Johny Bravo era timid,s-au asezat pe o banca,au stat de vorba si tot ea fiind cea cu intiativa l-a sarutat.Asa a inceput povestea lor.
Cat au fost impreuna,totul era frumos,magic…Dar cum vara nu dureaza decat 3 luni…Ea a trebuit sa plece din nou din tara.Dupa scurt timp de la plecarea ei a aflat ca Johny Bravo o cautase pe fosta iubita.Ea a hotarat sa puna punct relatiei,dar au venit sarbatorile si a venit din nou in tara.Era atat de hotarata sa nu-l ierte,dar dragostea ce o simtea pentru el era mult mai mare decat vointa de a nu-l ierta.
Nimic numai era ca inainte…Certurile intervenisera intre ei si nu erau doar certurile,erau si ei…prietenii lui,”baietii”.Pentru ea totul a fost un shok,dupa 4 luni in care nu stiau nimic unul de altul,se revad si el sa nu-i spuna macar un “mi-a fost dor de tine”.Deja pentru el devenisera mai important baietii,ceea ce spuneau ei,ceea ce gandeau ei.Poate ca era si vina ei ca nu mai tolera nimic si tot ce o deranja ii spunea imediat,dar totusi erau 4 luni de cand nu se vazusera…ar trebui sa fi fost altfel…Intimitatea dintre ei a fost distrusa de anturaj.Acum numai erau doar ei 2,erau ea,el si baietii…La intrebarea de ce a cautat-o din nou Johny a raspuns :”Pentru ca asa imi promisesem!”.La inceput s-a gandit la un pariu cu el insusi,sau poate ca nu suporta gandul sa o stie cu altcineva.
In seara cand trebuia sa plece l-a cautat dar era tot cu baietii…l-a asteptat.Au stat impreuna.El dormea,ea il veghea,putea sa-l sarute fara sa se certe,putea sa-l tina in brate fara sa fie si baietii,acum erau doar ei 2.A vrut sa-si ia ramas bun,dar nu l-a putut trezii din somn.S-a dus pentru a doua oara sa-l sarute si sa-i zica “Iubitu eu am plecat…”.La ora 12 a sunat-o, si-au vorbit frumos,fara sa se certe,poate ca il durea ca pleaca…A doua zi de dimineata se astepta sa vina sa o vada din nou,asa cum vacuse cu 4 luni inainte,dar nu a venit…Da suferea,dar nu avea ce sa faca…Dupa ce a ajuns “acasa” au continuat sa vorbeasca,dar el era din ce in ce mai rece,parca nici nu exista pentru el.Din nou aflase lucruri pe care le facuse in lipsa ei…dar el tot spunea ca o iubeste.Desi nu arata,pentru el contau doar ce spuneau baietii.Se credea in lesa,deoarece asa spuneau baietii…
Pentru ea a durut, a durut mult…pentru el nu stiu daca a durut….Ea l-a pierdut in favoarea baietilor…

End of story!

Dupa o serie de plans nervi vin si tigari...realizez ca dracul nu e chiar asa de negru cum pare.Si cum stateam eu aseara sa ma gandesc la cat nesimtiti sunt barbatii si cat de rau ma simt eu pentru ce mi-a facut el,mi-am dat seama ca nu orice nesimtit merita atentie.Si da s-a terminat si da am plans si da sufar si poate o sa sufar mult timp de acum incolo si da s-a dus totul dracu.Si ce? Oricum nu e ultimul,oricum datorita lui am invatat sa iubesc,dar tot datorita lui am invatat sa urasc.Si totusi cum sa iubesti sa urasti atat de mult o persoana?Oare e adevarat ca de la iubire la ura e doar un singur pas?
Si acum cand scriu aceste randuri stau si ma gandesc de cate ori am crezut cuvinte goale,de cate ori am fost mintita, si poate realizam ca sunt minciuni,dar eram prea indragostita sa vad dincolo de valul ce il aveam pe ochi.Si mi-am dat inima unui om care poate nu o merita, si a fost vina mea ca am cedat si ca am crezut intr-o persoana pe care o credeam diferita.
Si ce daca doare?Si ce daca sunt la pamant?O sa invat sa fiu fericita in lumea mea proprie,in care nu o sa tin cont de durerea cauzata de cel pe care-l iubeam.Si ii multumesc,m-a ajutat sa evoluez,sa ma maturizez,sa fiu mai puternica.Si oricum de acum nimeni si nimic numai poate frange o inima deja franta!
Dupa cum spunea S. "De cate ori cobori, de atatea ori te ridici si mai sus .
Tot timpul trebuie sa alegem , toti dintre noi . Acum alege dintre lucrurile pe care le ai si valoreaza-le, bucura-te la maxim de ele, iar mai tarziu va veni timpul si pentru celelalte!"
P.S(pt el): Mi-e mai bine fara tine!:*

Intrebari

Azi-noapte imi treceu prin minte o gramada de intrebari si nu-mi dadeau pace,cand incercam sa inchid ochii o alta intrebare imi venea in cap si dupa ea inca multe altele.Cu ochii atintiti pe tavan incercam sa gasesc raspunsuri la fiecare intrebare,dar parca erau intrebari la care nu puteam sa-mi raspund singura.Incercand sa-mi pun in ordine gandurile parca nu puteam,acele intrebari parca erau parte din mine.M-am trezit din pat si am cautat jurnalul,dorind sa scriu in el ceva...orice,numai pentru a imi scoate din minte acele intrebari,dar pe foaie scriam fiecare intrebare ce-mi venea in minte."De ce e asa?,Oare e bine cum procedez?,Oare ma iubeste?,Oare m-a mintit vreodata?Si daca m-a mintit,de ce m-a mintit?,De ce m-a inselat?,Oare ma iubeste asa cum il iubesc si eu?,Oare e bine sa fim asa?,Oare il doare si pe el cum ma doare si pe mine?,Oare ii lipsesc asa cum imi lipseste si el mie?,Oare are incredere in mine?Oare eu am incredere in el?,Oare cand imi zice ca ma iubeste e adevarat?" si multe alte intrebari...Multi de oare la care nu stiu daca am raspuns,sau poate am dar nu vreau sa fie adevarat...

Imi pare rau!

Imi pare rau ca te-am ranit.Imi pare rau ca nu ti-am spus tot..Imi pare rau ca nu ti-am spus cat te iubesc atunci cand te vedeam in fiecare zi. Credeam ca stii… Asa cum credeam ca e un automatism cand auzeam "te iubesc" de la tine..Imi pare rau ca eu… Nu sunt intotdeauna eu..Imi pare rau ca m-am pierdut si nu mai sunt aceasi.
Si din nou ma amagesc, iar si iar,dar nu conteaza, sa fiu a naibii daca renunt... Si tot ce simti, acolo, in inima ta... spune-mi, spune-mi tot ce simti...vreau sa stiu!
Daca te-am dezamagit... sau ti-am lasat un gust amar, sa stii ca nu am vrut... si din nou regret.
Si tot ce-mi mai doresc este,o privire,un zambet,o intalnire,o iubire.Inchid ochii si parca vad totul ca intr-un film uzat pe care-l tot dau pe repeat si nu ma mai satur sa-l urmaresc.Doar putin din tine,putin din zambetul tau,din privirea ta...din tine,asta e tot ce vrea inima mea!
Imi pare rau,chiar te iubesc!