Nu e povestea mea...E a ei...a unei fete ce s-a indragostit de un "baiat de cartier",un baiat pentru care baietii contau mai mult decat ea.Un baiat care a dat dragostea ei pentru simplul fapt ca baietii il luau in ras.
Se cunosteau de mici,erau vecini,familiile prietene intre ele.Ea s-a mutat din tara,dar dupa un timp l-a vazut si s-a simtit atrasa de el.Fiind ea cea cu intiativa a indraznit sa faca rost de numarul lui de telefon.Au vorbit o perioada la telefon intelegandu-se bine.Pe 5 iulie s-au intalnit pentru prima oara dupa mult timp.Reactia ei a fost una destul de neasteptata “Bai da-ma dracu,hai sa mergem ca nu am ce discuta cu Johny Bravo asta!”.Si totusi nu a plecat, a stat de vorba cu el, acele 10-15 minute i-au schimbat parerea.Seara cand era aproape de casa l-a sunat.S-au intalnit,dupa o tura de cartier,l-a luat de mana fiindu-i frica,cartierul fiind unul destul de periculos.Si totusi Johny Bravo era timid,s-au asezat pe o banca,au stat de vorba si tot ea fiind cea cu intiativa l-a sarutat.Asa a inceput povestea lor.
Cat au fost impreuna,totul era frumos,magic…Dar cum vara nu dureaza decat 3 luni…Ea a trebuit sa plece din nou din tara.Dupa scurt timp de la plecarea ei a aflat ca Johny Bravo o cautase pe fosta iubita.Ea a hotarat sa puna punct relatiei,dar au venit sarbatorile si a venit din nou in tara.Era atat de hotarata sa nu-l ierte,dar dragostea ce o simtea pentru el era mult mai mare decat vointa de a nu-l ierta.
Nimic numai era ca inainte…Certurile intervenisera intre ei si nu erau doar certurile,erau si ei…prietenii lui,”baietii”.Pentru ea totul a fost un shok,dupa 4 luni in care nu stiau nimic unul de altul,se revad si el sa nu-i spuna macar un “mi-a fost dor de tine”.Deja pentru el devenisera mai important baietii,ceea ce spuneau ei,ceea ce gandeau ei.Poate ca era si vina ei ca nu mai tolera nimic si tot ce o deranja ii spunea imediat,dar totusi erau 4 luni de cand nu se vazusera…ar trebui sa fi fost altfel…Intimitatea dintre ei a fost distrusa de anturaj.Acum numai erau doar ei 2,erau ea,el si baietii…La intrebarea de ce a cautat-o din nou Johny a raspuns :”Pentru ca asa imi promisesem!”.La inceput s-a gandit la un pariu cu el insusi,sau poate ca nu suporta gandul sa o stie cu altcineva.
In seara cand trebuia sa plece l-a cautat dar era tot cu baietii…l-a asteptat.Au stat impreuna.El dormea,ea il veghea,putea sa-l sarute fara sa se certe,putea sa-l tina in brate fara sa fie si baietii,acum erau doar ei 2.A vrut sa-si ia ramas bun,dar nu l-a putut trezii din somn.S-a dus pentru a doua oara sa-l sarute si sa-i zica “Iubitu eu am plecat…”.La ora 12 a sunat-o, si-au vorbit frumos,fara sa se certe,poate ca il durea ca pleaca…A doua zi de dimineata se astepta sa vina sa o vada din nou,asa cum vacuse cu 4 luni inainte,dar nu a venit…Da suferea,dar nu avea ce sa faca…Dupa ce a ajuns “acasa” au continuat sa vorbeasca,dar el era din ce in ce mai rece,parca nici nu exista pentru el.Din nou aflase lucruri pe care le facuse in lipsa ei…dar el tot spunea ca o iubeste.Desi nu arata,pentru el contau doar ce spuneau baietii.Se credea in lesa,deoarece asa spuneau baietii…
Pentru ea a durut, a durut mult…pentru el nu stiu daca a durut….Ea l-a pierdut in favoarea baietilor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu