I need to escape!

E una dintre zilele alea pe care le urasti cel mai mult,e una dintre zilele in care stai in casa sleit de puteri cu gandul cine stie unde si te gandesti doar la o modalitate de a scapa de infernul din jurul tau.Astazi fiind una dintre zilele alea ma gandesc cum sa fac sa ies din infernul pe care il traiesc.Si nu e prima oara cand fac lucrul asta,e a nu stiu cata oara si totusi niciodata nu gasesc o scapare.Pachetul de tigari sau sticla de alcool deja numai au efect si simt ca innebunesc!Vreau sa plec iar dar numai pot, ma simt tintuita in scanul de la birou.Deja numai pot sa ignor,oricat as ignora se pare ca problema ma urmareste peste tot si e greu sa incerci sa pastrezi aparaentele,sa incerci sa pari genul de persoana dura care trece peste orice,sa incerci sa fi cea care ii ajuta pe ceilalti sa se ridice de jos,sa fi sprijinul lor.Oricat as incerca sa fiu asa numai pot,simt ca trebuie sa ies de aici,sa uit de tot cel putin pentru o perioada,sa uit de toti din jurul meu,sa ma izolez sa gandesc totul la rece,dar nu se poate,nu se poate sa fug de realitate,trebuie sa o infrunt!Si acum...ce pot sa fac?I just need to escape...

Aproape 1....

Doare,nu ca mi-ar fi facut el ceva,pur si simplu doare cand ma gandesc la el si el sa nu fie aici.Uneori imi doresc atat de tare sa ma stranga in brate macar pentru o secunda,secunda ce-mi va parea un an si va fi una dintre amintirile simple pe care le am alturi de el,o simpla dar frumoasa amintire,dar nici macar atat nu primesc si...doare!Doare sa nu-l stiu langa mine si totusi nu pot sa-mi imaginez de unde mai gasesc atata rabdare si putere sa continui.Uneori permit lacrimilor ce se ascund in ochii plini de rimel si oboseala sa paraseasca adapostul ploapelor.Imi e dor de dulceata lui,de vocea lui ce ma facea sa tremur atunci cand imi spunea "te iubesc",imi mi-e dor sa ma sune doar sa-mi zica ca ii e dor de mine.As vrea sa-mi regasesc din nou forta prin el,cum am facut-o de atatea ori,dar el e unul dintre cei care reuseste sa ma sece de orice putere.Tipa dura ce ura dulcegariile el a reusit sa o distruga,a reusit sa o faca sa iubeasca cu adevarat.De multe ori ma simt singura si realizez cat de multa nevoie am de el.Si totusi trec singura prin asta,razand la glume proaste doar pentru a pastra aparentele,aparente pe care oricum le urasc,vreau doar un pachet de tigari si o sticla mare de alcool doar pentru a putea uita.Dar ce folos?Cat timp uit?Si la ce imi foloseste otravindu-mi corpul cu alcool?Pachetul de tigari suna tentant...si cred ca o sa merg sa-l iau.Imi e dor de el!Te iubesc!

Mi-e dor!

Mi-e dor de tine,atat de dor incat te-as scoate din vis numai pentru a te imbratisa!Ma doare atunci cand nu esti langa mine!Acel fior pe care il simt de fiecare data cand ma gandesc la tine,sa il numesc dorinta?Dar cum poate acel sentiment sa fie o nevoie precum apa si aerul?Nu cred ca pot numi capriciu sau obsesie ceva ce ma tine treaza nopti intregi,daca ar fi asa atunci de ce nu pot sa gasesc alt capriciu sau alta obsesie ca sa uit de acestea?Nu e dorinta, capriciu sau obsesie... E ceva ce ma bantuie la fiecare ora din zi sau din noapte, ceva ce imi tine loc de hrana si apa, ceva ce ma fascineaza ata de tare incat mi-e frica sa inchid ochii ca sa nu pierd niciun minut din farmec.Multi arunca vorbe in vant despre dor la orice pas. Spun oricarei persoana „mi-e dor”, dar au oare ei habar ce inseamna sa iti fie dor de cineva?
A-ti fi dor inseamna a te lasa purtat pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul lui...A te inveli in fiecare seara cu umbra inimii lui...A asculta ciripitul pasarilor cu speranta ca iti aduc un mesaj de la el...A te uita in oglinda si a vedea chipul lui...A ii simti bratele inconjurandu-te atunci cand iti e frig...A ii auzi vocea in cea mai mare aglomeratie...A ii simti gustul sarutului in toti porii pielii tale...Si toate astea de la sute de kilometri distanta.
Incetul cu incetul incepi prin a-i nega si ignora existenta. Ne putem preface ca e ireal,dar nu pentru mult timp. Amintirile ies la iveala. Te simti din ce in ce mai gol, mai pustiit. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste. Invelisul incepe sa se crape, sufletul tau incepe sa iasa din colivia in care l-ai inchis. Incepe sa ii simta si mai tare lipsa. Numele lui iti apare din nou pe buze. E parte din tine si asta nu mai poti ignora. Incetul cu incetul globul de minciuni dispare ca fumul de tigara...Doamne, cat de dor imi e de el...

De ce te iubesc....

Azi mi-ai pus intrebarea "De ce ma iubesti?"Uimita de intrebare pe moment nu am stiu ce sa-ti raspund.Dar totusi ti-am rapuns,ti-am zis ca poate te iubesc deoarece la inceput nu doream acel lucru,dar am mintit!Te iubesc pentru simplul fapt ca esti tu,pentru ca mereu ai stiut cum sa-mi vorbesti,mereu ai stiut sa ma linistesti,chiar si cand ma enervai o faceai intr-un mod placut,pentru ca ai reusit sa ma schimbi,pentru ca tu m-ai invatat cum sa iubesc,pentru ca mereu sti cum sa ma faci sa zambesc,pentru ca atunci cand esti langa mine timpul parca sta in loc,pentru ca sti sa ma minti frumos,pentru ca sti cum sunt eu cu adevarat,pentru ca chiar si atunci cand plang dintr-o cearta tu sti sa ma linistesti,etc...Te iubesc pentru tot ceea ce esti si tot ceea ce insemni pentru mine!
Te iubesc!