luni, 21 decembrie 2009

Mi-e dor!


Mi-e dor de tine,atat de dor incat te-as scoate din vis numai pentru a te imbratisa!Ma doare atunci cand nu esti langa mine!Acel fior pe care il simt de fiecare data cand ma gandesc la tine,sa il numesc dorinta?Dar cum poate acel sentiment sa fie o nevoie precum apa si aerul?Nu cred ca pot numi capriciu sau obsesie ceva ce ma tine treaza nopti intregi,daca ar fi asa atunci de ce nu pot sa gasesc alt capriciu sau alta obsesie ca sa uit de acestea?Nu e dorinta, capriciu sau obsesie... E ceva ce ma bantuie la fiecare ora din zi sau din noapte, ceva ce imi tine loc de hrana si apa, ceva ce ma fascineaza ata de tare incat mi-e frica sa inchid ochii ca sa nu pierd niciun minut din farmec.Multi arunca vorbe in vant despre dor la orice pas. Spun oricarei persoana „mi-e dor”, dar au oare ei habar ce inseamna sa iti fie dor de cineva?
A-ti fi dor inseamna a te lasa purtat pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul lui...A te inveli in fiecare seara cu umbra inimii lui...A asculta ciripitul pasarilor cu speranta ca iti aduc un mesaj de la el...A te uita in oglinda si a vedea chipul lui...A ii simti bratele inconjurandu-te atunci cand iti e frig...A ii auzi vocea in cea mai mare aglomeratie...A ii simti gustul sarutului in toti porii pielii tale...Si toate astea de la sute de kilometri distanta.
Incetul cu incetul incepi prin a-i nega si ignora existenta. Ne putem preface ca e ireal,dar nu pentru mult timp. Amintirile ies la iveala. Te simti din ce in ce mai gol, mai pustiit. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste. Invelisul incepe sa se crape, sufletul tau incepe sa iasa din colivia in care l-ai inchis. Incepe sa ii simta si mai tare lipsa. Numele lui iti apare din nou pe buze. E parte din tine si asta nu mai poti ignora. Incetul cu incetul globul de minciuni dispare ca fumul de tigara...Doamne, cat de dor imi e de el...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu