Doare,nu ca mi-ar fi facut el ceva,pur si simplu doare cand ma gandesc la el si el sa nu fie aici.Uneori imi doresc atat de tare sa ma stranga in brate macar pentru o secunda,secunda ce-mi va parea un an si va fi una dintre amintirile simple pe care le am alturi de el,o simpla dar frumoasa amintire,dar nici macar atat nu primesc si...doare!Doare sa nu-l stiu langa mine si totusi nu pot sa-mi imaginez de unde mai gasesc atata rabdare si putere sa continui.Uneori permit lacrimilor ce se ascund in ochii plini de rimel si oboseala sa paraseasca adapostul ploapelor.Imi e dor de dulceata lui,de vocea lui ce ma facea sa tremur atunci cand imi spunea "te iubesc",imi mi-e dor sa ma sune doar sa-mi zica ca ii e dor de mine.As vrea sa-mi regasesc din nou forta prin el,cum am facut-o de atatea ori,dar el e unul dintre cei care reuseste sa ma sece de orice putere.Tipa dura ce ura dulcegariile el a reusit sa o distruga,a reusit sa o faca sa iubeasca cu adevarat.De multe ori ma simt singura si realizez cat de multa nevoie am de el.Si totusi trec singura prin asta,razand la glume proaste doar pentru a pastra aparentele,aparente pe care oricum le urasc,vreau doar un pachet de tigari si o sticla mare de alcool doar pentru a putea uita.Dar ce folos?Cat timp uit?Si la ce imi foloseste otravindu-mi corpul cu alcool?Pachetul de tigari suna tentant...si cred ca o sa merg sa-l iau.Imi e dor de el!Te iubesc!
Timpul le vindeca pe toate.
RăspundețiȘtergere